NOUTATZI GENTZI, SFORI SI CULOARE

M-am gandit sa folosesc niste sfori ca sa dau putzina personalitate gentilor facute,defapt sa le ofer ceva din personalitatea mea. Si acum evident oricine s-ar intreba: "ce legatura are o sfoara cu personalitatea?". Stati linistitzi nu vreau sa ma sinucid , sfoara pentru mine reprezinta doar un accesoriu ce ma duce cu gandul la bunicii mei, la tzara, unde tzeseam la ghergheful cu sfoara si faceam covorashe din asha ceva si mi se pare o chestie primara, simpla, retro si in acelasi timp ce ofera un iz de vintage atunci cand este folosit.

Geanta portocalie din catifea raiata dupa cum se vede este atat de mare incat cred ca un catzel de gen airedale terrier, si anume Bruno pe care multi il cunosc si il "apreciaza", ar incapea lejer. Se inchide cu scai...Bruno e obisnuit sa aiba scaieti in blana, deci nu-i problema, si are captusheala alba de bumbac, pe care ar murdari-o.

Da oricum, pentru mine o geanta trebuie sa fie foarte mare pentru ca in ea eu arunc tot ce inseamna jumatate de casa.Are bilutze de lemn prinse de sfoara.

Geanta neagra cu turcoaz este din in gros, are cam marimea celeilalte, are un fluture din material elastic, aplicat si culoarea portcalie, este contur special pentru materiale textile.Toarta este din acelasi material cu fluturele, impletita cu sfoara. Are bilutze de lemn turcoaz si mi se pare cea mai dulce dintre toate cele realizate si sincer cred ca mi-o voi pastra mie:).

Din acelasi material negru dar cu aplicatie portocalie si pictata manual cu un fel de bloc sau nu stiu ce e ala, e si urmatoarea geanta.

Si daca tot suntem la capitolul sfoara sa vizualizam si geanta verde. Chestia asta cu sfoara mi s-a parut retro si sincer nus tiu cati ar aprecia, dar sigur cei din jurul meu ar iubi gentzile astea si defapt pe mine ma intereseaza sa-mi placa mie si mor dupa ele:)

In curand poze de la targul mestesugarilor parcul expozitiei copou 26-28 iunie unde va astept cu dragoste.

NOAPTEA DE SANZAIENE

Si cum spune romanul si cred ca nu numai "nu suntem supersititziosi dar suntem mereu atentzi la coincidentze", sa vorbesc oleaca despre Noaptea de Sanzaiene sau Dragaica, noaptea 23-24 iunie. Despre Sanzaiene, se spune ca spre deosebire de iele, care sunt zanele rele ale padurii, ele sunt zane bune, frumoase, vesele si tinere.Ele ajutand pe oameni sa-si gaseasca perechea, sa afle viitorul recoltei si sa se tamaduiasca.

Dupa caderea intunericului, pe fiecare deal se aduna copii, flacai si barbati „inarmati” cu torte speciale, numite faclii sau fetere, pe care le invart ca sa arda cat mai tare si sa sara scantei. Feterele cam de un metru si jumatate lungime se invart pana dupa miezul noptii, insotite de strigate si chiuituri.Seara, cand facliile se aprind, lumina se ia de la unul la celalalt, pastrandu-se o distanta de cel putin un metru si ceva intre om si om. Acest lucru se intampla in noaptea de 23 spre 24 iunie, ziua de Sanziene. Dupa ce feterele au ars aproape in intregime, barbatii coboara pe malul raului, pe prund, unde au voie sa vina si fete. Acolo se face un foc mare, peste care sare toata lumea si apoi intra in rau si se scalda, doi cate doi, perechile de indragostiti. Noaptea de Sanziene fiind si o mare sarbatoare a dragostei.Inainte de rasaritul soarelui, pe dealuri si prin holdele de grau, fetele se scalda goale in roua, fara ca nimeni sa se apropie.

Sanzienele reprezinta si un prilej de intalnire a tinerilor ce doresc sa-si uneasca destinele, o sarbatoare iubirii, cinstita cum se cuvine, cu cantec si joc. In ajunul Sanzienelor, fetele si baietii care urmeaza a se casatori se aduna spre seara in sat. E veselie, voie buna si toata lumea e cu sufletul deschis.

Tre sa-l deschid si eu?Sufletul. Creca e timpul pentru dragoste sau cine stie....

PREGATIRI PENTRU TARGUL MESTESUGARILOR

Cum se face oare ca niciodata nu fac pentru targurile astea atat cat imi propun... si de exemplu, acum am in camera o gramada de materiale, vreo patru gentzi sau ce or fi alea, incepute, masina de cusut in functiune...si eu uite ce fac...pierd timpul pe net...defapt nu-l pierd ca postez ceva nou aici. hai sa-ti arat ce am facut pana acum:

Traistutza asta portocalie cu mere e facuta dintr-o fata de masa, si ce sa fac eu cu fete de masa, cand eu nu gatesc niciodata nimik, ma mir ca mai am masa. Dar stiu evident sa iau cate o rosie din frigider si sa o mestec in drum spre camera cu masina de cusut.

Aceasta geanta cu vrabie verde mi s-a spus ca e penibila, da am auzit asta doar de la oamenii care nu imi plac, dar mie mi se pare asha simpatica! Evident concluzia mea a fost ca acei oameni nu se pricep si nu stiu sa aprecieze ceva original, daca asta inseamna original:). Sa nu uit sa spun ca e facuta din aceiasi fatza de masa, sa nu cumva sa nu pierd vreun metru. E pictata cu vopsea speciala pentru tzesaturi iar toarta sau ce e aia e facuta din sfori si bucatzi de jaluzele si bilutze de lemn.

Gentutza rosie mi s-a spus ca seamana cu o fustitza scotziana, eu cand am facut-o chiar nu m-am gandit la asha ceva. Este din in si este facuta dintr-o bucata de draperie, se inchide cu scai si m-am chinuit o gramada sa-i pun captusheala, nu ca ar fi fost prea greu ci pentru ca nu ma pricep.

Urmatoarea geanta este facuta din nu stiu ce...creca era o bucata de pilota, ca are in interor o chestie parca era motan, cand am desfacut-o, pufoasa, ma gadila si ma enerva. Si din cauza asta am rupt 4 ace de la masina de cusut. Evident m-am dus la moshul enervant de la mercerie, cu care tre sa te portzi cu manushi sa-ti vanda ceva, un fel de Hitler, nu stiu. Da ce-am cu saracu Hitler acum??Materialul verde este in,stelutzele sunt facute cu vopsea pentru tzesaturi, se inchide cu fermoar si are captusheala verde de bumbac.

Voi reveni cu o noua postare si evident cu poze cu gentzi noi, nu mai stau cu voi ca am multa multa treaba.

STANLEY PARK

In sfarsit am terminat de pictat spatiul de joaca pentru copii pe care l-am inceput in luna aprilie. Initzial am crezut ca va dura mult mult mai putzin dar iata ca au trecut aproape doua luni si cu mana pe inima pot spune ca sunt foarte multumita si consider aceasta realizare ca pe un inceput in cariera mea artistica. Ash posta poze, dar sunt atat de multe incat voi posta doar un filmuletz cu Stanley Park.Voila:

OAMENI, CATZEI SAU SINGURATATE?

Imi aduc aminte cu drag si in acelasi timp ideea ca acum multi multi ani, cand eram o adolescenta cu capul in nori, nu ca acu ar fi in alta parte:), citeam cu disperare Cioran si Eliade, imi creaza o senzatie foarte stranie...ce intelegeam eu atunci nu stiu, oricum clar este ca nu m-am lasat influentzata de absolut nimik din ce am citit in cartzile lor. Vedeam totul ca pe o simpla compunere, nu eram impresionata de nimik, nu ma simtzeam deprimata ca multi altzii de varsta mea.Atunci ma intrebam daca nu sunt poate eu superficiala...si poate de asta nu ma ating cartzile citite....defapt imi creau o stare f buna "iata am mai aflat inca un punct de vedere". Cu toate astea, am ramas asha cu un semn de intrebare si uite asha m-am gandit sa recitesc anumite lucruri sa vad ce gandesc acum...Mi-a ramas ceva in minte de atunci..era din "Pe culmile disperarii"..ceva de genul " Care sunt cei mai nefericit , cei care simt singuratatea in ei, sau cei care o simt afara in exterior?...si raspunsul era "imposibil de raspuns". Ei imposibil...sa fim seriosi....oricum fiecare ar raspunde altceva, dupa ce cica ar sta si s-ar gandi analizand fiecare cuvant ca oricum in momentul urmator sa uite si intrebarea si tot....Da eu stau si ma intreb altceva, de ce toata lumea asociaza singuratatea cu nefericirea?...ar trebui sa nu aiba nici o legatura...poti gasi fericire in atatea lucruri...ai fericire cand ai langa tine un om de nimik, doar pentru ca ai companie?
Un catzel ti-ar fi de mai mare folos...el te-ar iubi neconditionat si nu te-ar face sa suferi...sau poate asha suntem construiti sa nu putem fi fericiti decat cu cineva langa noi....si probabil ca oricine spune ca e fericit singur minte sau vrea sa para mai puternic...orgoliu si prostie, cap de lut...

Si sfatul care ar fi..sa fii fericit pentru ca se spune "fiti fericiti; prietenii dispar cand sunteti nefericitzi"....cam contradictoriu cu ce am scris mai sus.

Un om ... doar o tzigara consumata si nociva, un catzel ...o minunatzie, singuratatea...cea mai urata din lume.

POVESTEA SFARSITULUI UNEI VIETZI

Avand in vedere faptul ce in articolul precendent am vorbit despre povesti...chiar o sa iti spun o poveste care ash vrea sa te scoata din aceea rutina zilnica pe care o detesti dar nu recunosti asta desi ai da orice sa fii liber, sa uiti de constrangeri, de compromisuri prea mari si de tine de multe ori...

A fost o data un om care visase inca de cand era foarte tanar, sa calatoreasca, sa descopere lumea, sa intalneasca lumea, sa intalneasca frumusetea, placerea si bucuria. Dar, la insistenta parintilor lui, a familiei, a ales o viata de munca, de datorii si obligatii. Aceasta viata nu i-a permis sa mearga dincolo de granitele propriei tari, iar visul lui a ramas paralizat.
In toamna vietii, corpul lui a ramas paralizat, la capete. La scurt timp dupa aceea, a ramas imobilizat intr-un scaun cu rotile. Atunci acel om a inceput sa calatoreasca, in mintea si inima lui. A regasit in el toata iubirea , toata tandretea pe care o intalnea in calatoriile sale. A regasit, nu ceea ce nu mai traise, ci, din contra, lucrurile pe care le traise.
Lucrurile marunte, momentele delicate, clipele prea trecatoare, gesturile abia schitate, intalnirile neprevazute, care contineau grauntele atator posibilitati si pe care nu a stiut sa le lase sa infloreasca in el. In fiecare zi, din ce in ce mai imobil, el calatorea. Cat de multe drumuri a parcurs in tara tandretei! Mai multe decat inconjurul lumii de o suta de ori! Astfel, pe parcursul zilelor, a ajuns sa descopere o libertate noua.
Aceea de a calatori pe drumurile insorite ale imaginarului sau.. El, care fusese toata viata realist, serios in afaceri, se mira acum cand se aventura sa exploreze cele mai necunoscute drumuri din visele sale.Iar apoi, intr-o dimineata, cu inima mai usoara, s-a hotarat sa exploreze universul... si a trecut in cealalta parte.

Fa-ti viata sa fie asha!

UN AN NOU, O NOUA RALUCA, CU TOTUL ALTA

Recunosc ca am disparut total din peisaj. Poate de lene, ptr. ca nu ash putea sa ma scuz ca nu am mai postat nimik din cauza ca am fost ocupata...eu sunt ocupata si cand dorm, avand in vedere ce somn am.Ne petrecem o treime din viata in stare de somn iar o mare parte din aceasta stare este dedicata viselor. Sunt vise care ne tulbura, vise pe care cu greu le uitam sau vise intense din care nu am mai vrea sa ne trezim. Inevitabil ne gandim aproape de fiecare data ce simbolizeaza aceste vise...Nici trista nu am fost, dimpotriva....doar delasatoare. Dar promit ca ma voi revansha, nu neaparat fata de cei care poate imi citesc actualizarile, ci fatza de mine.Apropo de vise,in ultima vreme vizualizez noapte de noapte desene animate...nu la calculator sau TV , in creierashul asta al meu . si poate tu, cel de dincolo de ecran te intrebi de ce. Iar raspunsurile tzi le voi da in cateva fotografii....acesta este STANLEY PARK, un spatiu de joaca pentru copii pe care cred ca l-am infrumusetzat prin niste picturi murale facute cu mare drag.Episodul STANLEY P. va continua oricum, asha cum si viata mea a continuat pana acum cu un an sau jumate de an cat a trecut, simplu cald si fara cutremure personale...asta nu e expresia mea, e doar gasita intr-un horoscop...doar stii ca am obsesia astrologiei.

Cred ca in momentul in care am desenat toate acele personaje m-am gandit si putzin la efectul care il au ele asupra copiilor...prefer ca un copil sa se uite intr-o carte sau pe un perete la nsite desene si sa nus tea zi de zi in fata televizorului. Cred ca copiii intre 4 si 6 ani care nu au televizor in camera pot deja sa citeasca in timp ce in randul celor care au televizor sunt foarte putini cei care sunt interesati de lucruri cu adevarat frumoase si ca acestia traiesc intr-o lume mult prea fantezista.Privitul la televizor are efecte asupra psihicului, emotiilor si conduce la o desensibilizare in ceea ce priveste durerea. Cel mai mare pericol este dat de aparitia dependentei..ei ajung sa isi doreasca sa aiba o dependentza, crescand riscul copilului de a ajunge la maturitate dependent de tutun, alcool sau alte droguri periculoase....Dar e doar parerea mea .Suntem mari, suntem maturi, totusi sa incercam sa ne bucuram de povesti...